Cum ne-am ales cu doi căței? Nimic mai simplu, viața cu doi căței înseamnă o nouă aventură. Haideți să vă povestesc cum s-a întâmplat de altfel.
Prin vara trecută eu îmi imaginam cum ar fi dacă? Cum ar fi dacă Ami, cățelușa noastră de 4 ani pe atunci, ar avea o parteneră de joacă. Gândurile mele s-au tot dus și au venit, dar parcă tot nu aveam liniște până nu aveam să încerc. Odată pusă în gând o idee, greu mai iese de acolo. Și așa perseverentă cum mă știu și dacă vreau, nu o mai pot scoate din căpșor.
Am zis așa, dacă mă pun să caut, sigur găsesc un cățel. De data asta nu mai vroiam să cumpărăm unu așa că dacă era vorba adoptam. Știam sigur că o simplă căutare ne făcea proprietari de doi căței instant. Era musai să fie fetiță, nu de alta, dar să ne înțelegem, vroiam o prietenă, nu un “iubit” pt Ami.
Așa că mi-am ținut ascunsă dorința. Nici măcar lui „Google” nu i-am spus-o, eram sigură că mi-o îndeplinește dacă o fac.
Ami, cațelușa noastră, din păcate suferă de anxietate și nu aveam cum să o lăsăm singură acasă, plângea mereu și se agita. Vecinii ne întampinau de multe ori să ne spună cât de mult a plâns Ami, deși a rămas de foarte puține ori singură. Aveam nevoie în permanență de cineva să stea cu ea sau o duceam la parinți atunci când se putea.
Așa că ideile mele erau benefice în acest caz, o prietenă pentru Ami mă gândeam că avea să schimbe povestea.
Se face că într-o zi primesc un telefon de la un unchi binevoitor. El vroia doar să mă întrebe dacă nu cumva cunosc pe cineva care dorește o cățelușă.
Încercarea moarte n-are
Ghiciți ce s-a întamplat în secunda următoare, la un simplu „click’ în mintea mea s-a activat dorința de a o cunoaște pe respectiva blănoasă. Zis și făcut. Fară să stăm prea mult pe gânduri, Ami avea să -și cunoască noua prietenă în doar câteva zile.
Între timp mă informez la câțiva dresori, neștiind la ce să mă aștept. Poate se vor certa, poate Ami va fi geloasă, poate poate și iar poate… 1000 de gânduri îmi treceau prin cap. Unele îmi spuneau să o luam altele să nu. Unii dresori mi-au zis să o iau alții categoric nu, pentru că va fii nebunie cu doi căței.
Panică mare…
Nu vreți să stiți cum arăta Andrei în momentul în care i-am spus. Palid puțin așa, dar ca să nu mă supere, parcă cu jumătate de gură a zis, da ar putea fi. Știa probabil că odată ajunsă în casă, nu mai pleacă și gata, familia este mărită.
Totul a luat amploare atunci când am mai primit încurajări de la o bună prietenă, care mi-a zis că dacă nu încerc nu voi știi niciodată dacă se vor întelege sau dacă va fi mai mult haos (mulțu Elize:* pentru încurajari).
Acum stiți ce am făcut, am zis că încercarea moarte nu are și trebuie să vedem pe pielea noastră ce se poate întampla. În caz contrar, dacă nu ne adaptam, o dădeam fie înapoi fie îi găseam o familie bună. Nu-mi plăcea deloc ideea să o tot plimbăm de la o familie la alta.
Să vă spun câteva din avantajele pe care noi le-am văzut și sunt reale. Cățelușele sunt atât de bune prietene încât în prima săptămâna ne-au convins că merită o sansă, iar Ami chiar avea nevoie de așa ceva. Doi la mâna atunci când suntem plecați nu numai că se joacă până obosesc, dar și dorm foarte frumos împreuna și împart același os. Nu în ultimul rând și cățeii urăsc singurătatea, poate la fel cum o simțim unii dintre noi, până la urmă nimănui nu-i place să fie singur.
Unde -s doi puterea crește
Despre costuri ce să vă spun, costă puțin foarte puțin :)), aproape că nici nu se simte. Pe principiul că unde încape unul mofturos mai încape unul care papă orice.
Dragilor, eu nu vă zic luați-vă înca un cățel dacă sunteți în aceași situație. Vă recomand să încercați, dacă aveți în gând așa ceva, pe pielea voastră și să vă convingeți dacă merită. Atunci când ajungeți acasă, bucuria se dublează și veți simți nu 4, ci 8 lăbuțe care sar tot sus de fericire.
Pentru cei care nu simțiți nici măcar 4 lăbuțe, vă recomand! Și dacă aveți posibilitatea să le oferiți o familie, veți fi răsplătiți pe masură!